Lunatica
As vrea sa ating luna. Sa o privesc îndeaproape, admirandu-i frumusetea. Sa ii ascult toate poveștile despre iubire, durere, dor ... știute de la muritorii de rând. In noptile melancolice, eram eu cu ea și stelele ce ne acompaniau in peisajul nocturn, spunand și eu la randul meu povești. Ea era singura care mă asculta cu atenție și cu răbdare. Nu-mi întorcea spatele ca alte ființe, ci mă îndemna să îi spun tot ce n-am putut sa spun nimănui. La sfârșitul discuției, aveam o curiozitate și voiam să o întreb ceva. Nu relația cosmică dintre Ea și Soarele pe care multi muritori o pomenesc. Nu! Voiam să o întreb cum poate fi atât de frumoasă și primitoare?! Era învăluită de singurătate și judecată de constelații. Stelele o invidiau pentru că era mai frumoasa decât orice stea și omul o privea prima data pe Ea.
